Zilele trecute am citit o carte despre fericire si despre cat de greu ii este unui om sa aprecieze lucrurile care intr-adevar au o valoare deosebita.Nu este greu de crezut ca in zilele noastre fericirea este confundata deseori cu placere si ca majoritatea oamenilor asociaza acest sentiment cu faima,putere si bani.

Suntem invatati sa alergam si sa concuram inca din copiliarie.Suntem sfatuiti mereu " sa fim primii" ,dar nimeni nu ne spune ca a fi primul nu inseamna neaparat realizare si nimeni nu ne invata ca este mai bine sa cooperam decat sa concuram.

Eu cred ca noi suntem cei care alegem sa fim fericiti sau nefericiti.Ambele depind de noi in egala masura .Nu stiu daca ati observat , dar unii oameni au o deosebita placere sa povesteasca despre nefericirea lor,uneori exagereaza si o fac sa para mai mare.De ce? Pentru ca se complac in acea situatie si nu au curajul sa fie fericiti si sa faca lucrurile care intr-adevar le aduc bucuria sufleteasca.Nu au curajul sa lupte,sa deschida larg ochii si sa vada cum isi risipesc viata.

Daca nu suntem fericiti cu modul de viata pe care il avem...cine ne impedica sa cautam/sa inventam altul? Daca munca nu ne face placere, de ce nu o schimbam ? De ce asteptam mereu viitorul si nu actionam in prezent?

Fericirea este strict leagata de interiorul nostru.Toti avem o comoara launtrica pe care o pierdem constient sau inconstient.Facem compromisuri,calcam in picioare tot ce ne place ca sa ajungem sus,iar atunci cand "avem lumea la picioare " realizam ca ne-am pierdut undeva pe drum,ca suntem goi si nefericititi.


„Fericirea apare atunci cand te potrivesti cu viata ta ,cand te potrivesti atat de armonios incat tot ce faci e bucurie”

Se spune ca orice femeie trebuie sa stie cum sa se machieze,dar mai ales cum sa se imbrace.Educatia estetica este un lucru elementar care caracterizeaza,sau ar trebui sa caracterizeze sexul frumos,insa putine sunt acelea care stiu sa creeze un echilibru intre moda si personalitatea lor.

Daca aruncam o privire la hainele marilor designeri vom vedea ca nu tot ce este prezentat pe podium ni se potriveste ,dar in schimb ne poate inspira .Chiar daca catwalkul impune anumite tinute, moda ramane totusi o decizie persoanala .Multe femei vor sa iasa din anonimat prin haine extravagante dar nu toate stiu cum si cand sa le poarte. Tocmai din acesta cauza vedem atat de multe persoane care sunt imbracate dupa un anumit tipar, sau combinatii vestimentare care nu avantajeaza persoana in cauza si sunt purtate din simplul motiv ca « sunt la moda ».

Admiram vedetele deoarece au mereu un look impecabil si impresioneaza prin tinutele lor.Este adevarat ca in spatele acestora se afla o adevarata echipa care se ocupa de imaginea lor, dar noi,doamnele si domnisoarele din spatele covorului rosu,ar trebui sa remarcam singurul accesoriu care reuseste sa puna in evidenta tinuta : a t i t u d i n e a

Moda nu face altceva decat sa ne ghideze si sa ne inspire. Noi avem libertatea de a alege ce ni se potriveste si mai ales ce ne reprezinta.Important este sa ne simtitm bine in hainele noastre si sa avem in vedere ca personalitatea isi va pune mereu amprenta pe ceea ce purtam.

Continuam sa mergem,ne supunem si ne daruim unui timp care ne duce acolo unde vrea el,ne schimba si tot el ne invata cum sa pasim.
Oamenii sunt... oameni.Se pierd in zile aglomerate,resposabilitati si rutina.Sunt transformati in niste roboti performanti care executa ce au programat si nimic mai mult.Dialoguri fortate sunt derualte in fata unei cafele reci,camasi imaculate imbibate in fum de tigara,semnaturi aruncata in graba pe coli imprimate,zambete sterse,priviri reci.
Ignoram clipele de parca fiecare secunda ni s-ar cuveni,ca si cum am dispune de o clepsidra a noastra pe care o putem intoarce de fiecare data cand vrem.Si ramanem intepenti intr-un prezent de care uitam, ne agatam de nimicuri reci ,de zile fara soare si chipuri fara zambet.
Fiecare ticait de ceas ascunde ceva, de cele mai multe ori fericirea pe care noi nu o vedem si o lasam pur si simplu sa treaca pe langa noi.Ne grabim sa ajugem nicaieri si uitam sa traim,uitam ca timpul nu se intoarce si ca la capatul calatoriei nu ne asteapta nicio medalie,ci doar trecutul proiectat in mii si mii de amintiri, si-un ceas vechi,prafuit…