Stim sa fim ferictiti ?

Zilele trecute am citit o carte despre fericire si despre cat de greu ii este unui om sa aprecieze lucrurile care intr-adevar au o valoare deosebita.Nu este greu de crezut ca in zilele noastre fericirea este confundata deseori cu placere si ca majoritatea oamenilor asociaza acest sentiment cu faima,putere si bani.

Suntem invatati sa alergam si sa concuram inca din copiliarie.Suntem sfatuiti mereu " sa fim primii" ,dar nimeni nu ne spune ca a fi primul nu inseamna neaparat realizare si nimeni nu ne invata ca este mai bine sa cooperam decat sa concuram.

Eu cred ca noi suntem cei care alegem sa fim fericiti sau nefericiti.Ambele depind de noi in egala masura .Nu stiu daca ati observat , dar unii oameni au o deosebita placere sa povesteasca despre nefericirea lor,uneori exagereaza si o fac sa para mai mare.De ce? Pentru ca se complac in acea situatie si nu au curajul sa fie fericiti si sa faca lucrurile care intr-adevar le aduc bucuria sufleteasca.Nu au curajul sa lupte,sa deschida larg ochii si sa vada cum isi risipesc viata.

Daca nu suntem fericiti cu modul de viata pe care il avem...cine ne impedica sa cautam/sa inventam altul? Daca munca nu ne face placere, de ce nu o schimbam ? De ce asteptam mereu viitorul si nu actionam in prezent?

Fericirea este strict leagata de interiorul nostru.Toti avem o comoara launtrica pe care o pierdem constient sau inconstient.Facem compromisuri,calcam in picioare tot ce ne place ca sa ajungem sus,iar atunci cand "avem lumea la picioare " realizam ca ne-am pierdut undeva pe drum,ca suntem goi si nefericititi.


„Fericirea apare atunci cand te potrivesti cu viata ta ,cand te potrivesti atat de armonios incat tot ce faci e bucurie”